Termenul "teleorman" isi are originea in vechiul "deliorman". Numele, cu inteles de "padure mare" sau "padure nebuna', a fost dat de cumanii navalitori.
Denumirea face referire la desimea si intinderea deosebita a codrilor de stejar care acopereau acesta zona de campie. Intr-o acceptiune mai larga, termenul "deliorman" indica o padure greu de strabatut, in care localnicii si-au gasit intotdeauna adapost.
In anumite conditii istorice multe sate se depopulau, apoi apareau noi asezari. Printr-un asemenea proces de parasire si apoi de repopulare a mosiei, s-a intemeiat comuna Nasturelu.
Vazandu-se fara mana de lucru pentru cultivarea intinselor sale mosii, boierul Udriste Nasturel a adus locuitori din partile Severinului, i-a impropietarit, i-a ajutat sa-si construiasca case, sa-si intemeieze gospodarii. Satul s-a numit Nasturelu. O parte din terenurile familiei Nasturel au fost cedate Bisericii "Sfanta Vineri" din Bucuresti.
Valul innoitor al activitatii monahale romanesti declansat dupa 1989, a mangaiat si stravechile meleaguri ale Teleormanului. Prin evlavia, jertfa si ravna monahilor si credinciosilor, s-au construit noi asezaminte, s-au reactivat uitate vetre monahale.
Din primele luni de pastorire, P.S. Galaction, Episcopul Alexandriei si Teleormanului, s-a angajat intr-o activitate fara precedent, de renastere a vietii monahale.
La 16 octombrie 2002 consiliul eparhial a hotarat infiintarea Manastirii "Sfantul Nicolae" - Nasturelu. Temeiul a fost aprobat la 3 martie 2003 si de Mitropolia Munteniei si Dobrogei.
Asezamantul monahal s-a intemeiat pe locul fostei ferme de stat Luciu, din comuna Nasturelu. Dupa revolutie, in 1989, ferma a fost desfiintata, locul abandonat, vechile constructii degradate.
Pentru inceput s-a ridicat o biserica de lemn. Constructia locasului a durat pana in toamna anului 2004, iar la 14 octombrie s-a sfintit cu hramul "Sf. Cuvioasa Parascheva". S-au ridicat anexe gospodaresti, pentru animale si pentru materiale de constructie.
Prin venirea maicii starete Athanasia Ciorbagiu s-au inceput lucrarile de ridicare a manastirii. Absolventa a Facultatii de Teologie din Bucuresti, imbracand haina monahala in obstea Manastirii Pasarea de langa Bucuresti, maica Athanasia a adus in obste smerenia dobandita intr-un locas de veche traditie monahala, dar si hotararea dea inalta o Casa o Domnului pe meleaguri teleormanene.
In demersul de ctitorire a noului asezamant, s-au alaturat maicii Athanasia, alte doua vietuitoare venite de la Manastirea Pasarea si Manastirea Clocociov-Slatina.
Pentru inceput s-a ridicat o biserica de lemn. Constructia locasului a durat pana in toamna anului 2004, iar la 14 octombrie s-a sfintit cu hramul "Sf. Cuvioasa Parascheva".
S-au ridicat anexe gospodaresti, pentru animale si pentru materiale de constructie.
Obstea monahala s-a aflat timp de 1 an si 3 luni sub indrumarea duhovniceasca a parintelui Arsenie Pana. Din cauza unei suferinte neiertatoare, cuviosul preot "s-a mutat" la Domnul, lasand in urma amintirea unor sfaturi duhovnicesti pline de invataminte si dorinte neinplinita de a vedea inaltandu-se noul asezamant.
Ca proiecte de viitor sunt ridicarea unei biserici din zid, corpuri de chilii, staretie, trapeza si alte cladiri anexa, necesare unei sporite activitati monahale si de marire a numarului de vietuitori.
